Practica instanțelor în materia curatelei speciale și a măsurilor de ocrotire: clarificări și răspunsuri la întrebările cititorilor

În urmă cu câteva săptămâni, analizam într-un articol dedicat instituția curatorului special, evidențiind atât utilitatea acestei măsuri de ocrotire provizorie, cât și frecvența redusă a aplicării sale în practica judiciară.

Articolul a generat un interes deosebit, aducând în atenție numeroase întrebări practice, formulate atât de colegi avocați, cât și de persoane aflate în fața necesității de a parcurge un astfel de demers judiciar. Pentru a aduce un plus de claritate, am sintetizat în prezentul articol cele mai relevante aspecte punctate de cititori.

1. Condiționarea cererii de curatelă specială de introducerea acțiunii principale (tutelă / consiliere judiciară)

Întrebare: Dacă am depus o acțiune pentru numirea unui curator special care să îl reprezinte pe tatăl meu (în vârstă de 92 de ani, diagnosticat cu demență) în procedura succesorală, este obligatoriu să existe deja pe rol o acțiune privind instituirea tutelei speciale/consilierii judiciare, sau aceasta poate fi depusă ulterior?

Răspuns:

Măsura numirii unui curator special are un caracter subsecvent și provizoriu. Așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 167 din Codul Civil, numirea curatorului special este strâns legată de existența unei proceduri principale privind instituirea unei măsuri de ocrotire.

Ordinea firească a demersurilor juridice impune depunerea cererii privind instituirea măsurii de ocrotire (tutela specială sau consilierea judiciară), urmând ca, în cadrul acesteia sau pe cale separată, să se solicite numirea curatorului special pe perioada derulării procesului.

2. Raportul dintre respingerea curatelei speciale și soluționarea acțiunii principale

Întrebare: Dacă instanța respinge cererea privind numirea unui curator special, această soluție atrage automat și respingerea cererii privind instituirea măsurii de ocrotire?

Răspuns:

Nu. Respingerea cererii de numire a curatorului special nu prefigurează soluția din dosarul principal.

Conform art. 167 Cod Civil și art. 938 alin. (7) Cod Procedură Civilă, curatorul special se numește doar „în caz de nevoie”, având rolul de a asigura reprezentarea sau asistarea provizorie până la finalizarea cauzei. Instanța poate aprecia că persoana ocrotită nu se află într-o stare de urgență sau nevoie iminentă care să justifice o măsură provizorie.

Pe de altă parte, admiterea acțiunii principale privind ocrotirea persoanei se bazează pe un ansamblu probatoriu complex, reglementat de art. 938 alin. (6) C. Proc. Civ., ce include:

• Raportul de evaluare psihologică și raportul de evaluare psihiatrică (din care să reiasă natura și severitatea afecțiunii);
• Raportul de anchetă psihosocială;
• Orice alte înscrisuri sau probe relevante pentru stabilirea necesității măsurii.

În plus, art. 941 alin. (3) C. Proc. Civ. prevede că, în cazul în care cererea de ocrotire este respinsă, curatela provizorie încetează de drept. Aceasta demonstrează independența celor două analize: o curatelă specială poate fi încuviințată provizoriu, iar ulterior acțiunea principală poate fi respinsă, după cum și inversa este valabilă.

3. Formularea cererii orale și rolul activ al instanței (din oficiu)

Întrebare: Dacă prin cererea inițială nu s-a solicitat numirea unui curator special pe durata procesului, se poate formula o astfel de cerere verbal, la primul termen? Poate instanța să dispună măsura din oficiu?

Răspuns:

Da, în ambele ipoteze. Cadrul legal conferă instanței posibilitatea de a aprecia oportunitatea măsurii. Sintagma folosită de legiuitor („instanța de judecată poate numi”) indică posibilitatea de a acționa și din oficiu, dacă din dezbateri rezultă o stare vădită de nevoie a persoanei ocrotite.

Realitatea din practica judiciară:

Din păcate, în practică, instanțele ezită să aplice din oficiu această măsură. Într-o cauză recentă în care am activat ca avocat din oficiu pentru persoana ocrotită, am solicitat instanței numirea unui curator special provizoriu. Instanța a respins cererea pe considerentul că avocatul petentului (n.r. persoanei ocrotite) nu ar avea calitatea procesuală de a formula o astfel de cerere și că, nefiind investită formal printr-o cerere din partea reclamantului, nu se poate pronunța.

4. Aspecte procedurale: cerere separată și propuneri de lege ferenda

Întrebare: Cererea pentru curatorul special și cea pentru tutore trebuie formulate în cadrul aceleiași acțiuni sau se depun ca două acțiuni distincte?

Răspuns:

Pentru o bună administrare a justiției, cererea de numire a curatorului special ar trebui înregistrată ca o cerere separată, tocmai pentru a permite soluționarea ei cu celeritate.

Propunere de lege ferenda:

Practica ne arată o problemă majoră de ritmicitate: de la înregistrarea acțiunii principale privind instituirea unei măsuri de ocrotire și până la primul termen de judecată pot trece de la câteva luni până la mai bine de un an.

În tot acest interval, persoana vulnerabilă rămâne complet lipsită de reprezentare legală, deoarece instanțele nu pot să se pronunțe cu privire la numirea unui curator special mai înainte de primul termen de judecată.

Se impune astfel reglementarea expresă a obligației instanțelor de a soluționa de urgență cererea de curatelă specială (art. 167 Cod Civil, art. 938 alin. (7) C. Proc. Civ.), pe baza dosarului și în procedură de urgență, fără a aștepta primul termen al fondului.